miercuri, 13 iunie 2012

Dor de mare şi de plăcinte dobrogene

Ajung pe Litoral “în interes profesional”. Ştiu că nu voi avea parte decât de plimbări nocturne pe plajă – cât să simt că am respirat aerul unui vis sărat. Marea – ca destinație de vacanță – rămâne o opțiune pentru alt anotimp. Poate… la toamnă, târziu. Sau la iarnă, când mirosul de iod şi de sare e numai bun pentru… aerosoli. Întreb un localnic, apoi un bucătar, apoi un turist cu ce aliment ar asocia vacanța estivală. “Cu braga” – îmi răspunde cel dintâi. “Cu o salată de fructe de mare”, zice şi-al doilea, gata să-mi facă o demonstrație de artă culinară. “Cu hamsii prăjite”, îi țin isonul toate neamurile turistului cu şlapii plini de nisip. Răvăşesc amintirile în căutarea unui răspuns mai… personal. Şi-mi aduc aminte de prima mea vară la mare, de casa gazdei mele din Mangalia, cu duşul improvizat în grădină cu ajutorul unui butoi plin cu apă încălzită de soare. E mult-mult de-atunci. Dar nu atât de mult încât să nu-mi amintesc de plăcinta dobrogeană făcută de tanti Chirața. Ştiu că mai am rețeta notată pe undeva… Citeste mai mult pe Vacantierul