La Prejmer încă se mai păstrează reţetele de odinioară. Mâncăruri pe plită, din ingrediente aflate la îndemână în grădina din spatele casei, din care se înfruptă toţi cei care trec pragul caselor prejmărene. Maria Comănelea, gospodină căreia i s-a dus vestea în tot satul, ştie a pregăti reţete meşteşugite, delicioase şi mereu surprinzătoare.
De asemenea, a participat la toate ediţiile concursului gastronomic "Clătita cu surprize", inventând mereu reţete interesante. Spre exemplu, clătite cu... sarmale sau clătite cu şuncă şi caşcaval (asemănătoare foarte mult cu un Cordon Bleu) sau fructe prăjite în aluat de clătite. V-aţi fi gândit la asta?
"Dacă sunt oaspeţi în pensiune eu îi întreb dacă nu ştiu cumva o reţetă care s-ar putea să mă intereseze. Aşa am aflat de la o doamnă reţeta de clătite cu sarmale. Se face o compoziţie de sarmale, dar să fie bine fiartă, se amestecă bine cu ouă, se condimentează cu tot ce trebuie. Se fac apoi clătite mai mici ca dimensiune, se înfăşoară şi se pregăteşte un sos de tip ketchup (pe care eu îl fac în casă de cu toamna). Mai prăjesc şi nişte costiţă, acolo, şi le aşez într-un vas de Jena, peste care pun sosul cu costiţă prăjită. Bag vasul la cuptor vreo 10 minute. Deasupra se toarnă smântână şi se aranjează frumos şi cu ceva pătrunjel verde, ca să arate mai vesel. Sunt «super bune»!"
În zilele când se strânge toată familia la masă, Maria Comănelea pregăteşte un meniu pe cinste. O supă sănătoasă de vită, la care are grijă să pună "perniţe", aşa cum făceau şi saşii, nu cu multă vreme în urmă. Din rasolul de vită (folosit la prepararea supei) se face felul doi, o friptură servită alături de o garnitură din paste făinoase şi sos dulce de vişine, mere sau agrişe, în adevărata tradiţie săsească.
Taci şi înghite
"Mie îmi place să le dau oamenilor care vin în pensiune «Taci şi înghite»", ne spune Maria Comănelea. Mămăliga trebuie fiartă în lapte, nu în apă. După ce este gata, se ia un vas care se unge cu ulei. Se pune în acest vas un rând de mămăligă fiartă în lapte, un rând de brânză, altul de mămăligă. Deasupra trebuie să fie un strat de mămăligă. Se fac cuiburi cu lingura (cu dosul ei), în care se sparge câte un ou. "Se bagă la cuptor, iar când ouăle sunt aproape gata se rade nişte caşcaval deasupra. Este o nebunie. Cine are ficat bun, mai pune şi nişte smântână."
Garnitură pentru rasol
Se asemănă foarte mult cu o foaie de budincă. 500 g tăiţei mai laţi (nu fini, mai bine zis fidea) se fierb în apă, după ce sunt moi se scurg bine. Separat, într-un vas, se pregătesc caşcaval ras (300 g), brânză de burduf (300 g), 3-4 ouă - depinde cât de mari sunt ouăle -, cu un pic de sare. Tava se unge cu unt şi se pune pe fundul ei un strat de pesmet, ca să nu se prindă. Se aşază fideaua fiartă într-o tavă, peste ea se toarnă compoziţia cu ou, caşcaval, brânză. Se dă la cuptor. Fiind destul de subţire curge şi prin fideaua aceea şi rămâne şi deasupra din compoziţia respectivă. Se formează deasupra o crustă foarte frumoasă.
Supă de tăiţei cu perniţe
În mod normal, tăiţeii se fac în casă, iar cu cât este foaia mai subţire se pun în două (jumătate) şi se taie cu o ruletă specială cu zimţişori. Se fac aşa nişte perniţe care se prăjesc în ulei sau unt încins. Sunt foarte faine şi foarte bune. Acestea se pun în supa de carne.
Fie se pun într-un bol separat, fie în momentul în care se aduce castronul cu supă se aşază deasupra. Acestea dau un gust deosebit supei. Supa se face din carne de vită, care se scoate apoi şi se face rasol.
Sos de vişine
Dacă sunt vişine proaspete, se fierb într-un compot, dar să nu fie foarte dulce. Separat, o lingură-două de făină, depinde de fiecare cât sos vrea să facă. În ulei sau unt încins se rumeneşte făina, dar să nu se ardă, peste care se toarnă acest compot cu tot cu fructe şi se lasă să fiarbă ca să se lege un pic. La fel se poate face din mere, agrişe. Sosul trebuie să fie un pic consistent, să nu curgă ca un compot, să fie acrişor, nu foarte dulce. Nu se mai pun alte condimente ca să se simtă aroma de la vişină sau de la măr. La fel se fac toate sosurile dulci. Tehnica e la fel, diferă fructul.
Articol semnat de Simona Chiriac
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 25 februarie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu