Rețete de pe blogul Kerei Calița: Tochitura necredincioșilor

Prima clădire a primăriei Bucureștilor despre care avem știință și documenturi, s-a ridicat la sfârșitul domniei lui Alexandru Dimitrie Ghica, în toamna anului 1841, când prezidente al sfatului orășenesc era paharnicul Scarlat Rosetti. Locul ales a fost pe lângă piața Sfântul Gheorghe de astăzi, unde s-a întins și-o masă lungă și s-au duelat nu numai discuțiile despre felul cum va arăta clădirea, dar și savuroasa tochitură cu mămăligă și ardei iuți lângă vinuri galbene de Drăgășani.  Taina rețetei a fost spusă cu glas tare în ropote de aplauze.

Carnea și cârnații se taie bucățele, cât sa încapă în gură, se înmiresmează cu mirodenii cum ar fi cimbrișorul, coriandrul, sarea și piperul. S-au cântărit pentru 12 cinovnici, 1 kg de cârnați proaspeți de porc, 700 grame de mușchi de vită, 700 grame piept de pui, 700 grame ceafă de porc, care s-au și pus la rumenit într-un crătițoi cu fundul gros, oglindind 200 ml ulei de măsline. Peste cărnurile aburinde, călite îndeajuns, se toarnă 400 ml sos de roșii vâscos și se mai lasă la foc vreo 5-7 minute. Usturoiul mărunțit (doar 2 căpățâni), 4-5 frunze de dafin, piperul boabe, sarea, 200 ml vin alb dulce și o jumătate litru de supă de pui sau vită (ce ai la îndemână) sunt rânduite în cratița umplută deja pe jumătate cu tocana ce împrăștie aburi de-ți iau mințile. Cât de greu ar fi crătițoiul, se apucă de toartele ondulate și....................

Urmărește rețeta pe blogul Kerei Calița

Rețete de pe blogul Kerei Calița: Învârtitură de ciuperci

În mahalaua Scaune, după frumosul obicei împământenit în suszisa mahala: cum că în zilele de vară fără ploaie, imediat după masa de seară, adecă pe la orele șase, se făcea cerc la câte o poartă, gospodăria căreia îi venise rândul la sindrofie scotea scaunele la poartă și își aștepta vecinii la ciubuc, la cafele și la învârtitura de ciuperci, iar pe la orele opt din noapte gazda dădea semnalul de plecare zicând : „Mâine seară mai frumos”, iar în ziua următoare zaiafetul se muta alături la vecini tot cu cafele, ciubuc și învârtitură de ciuperci. Rețeta învârtiturii de ciuperci am găsit-o la preotul bisericii Scaune, așternută pe o foaie veche pătată de ceara lumânărilor și ne arăta că blatul se frământa cu opt gălbenușuri frecate separat cu sare, opt albușuri bătute spumă și opt linguri de făină albă de grâu. Umplutura se compunea din 1,2 kg ciuperci proaspete, tocate, scurse și călite cu două cepe, un pumn de orez, o ceșcuță de lapte, 200 ml smântână, 2 ouă bătute bine,............................

Urmărește rețeta pe blogul Kerei Calița

Rețete de pe blogul Kerei Calița: Plăcintă cu smântână

Să poți visa a face aur, aur bun din cel roșu, a fost intotdeauna o prerogativă imperială, dar mai cu osebire dedat fermecătoarei năluciri s-a aflat Rudolf al II-lea de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu și companion al Maestrului Sublimus.

Când la curtea imperială de la Praga, a ajuns fugar Măria Sa Mihai Vodă Valahul, domn al țărilor române, ajuns-a împreună cu fiica, mândra și frumoasa, prințesa Florica și, pe loc împăratul a căzut la dragoste cu lingoare căutând aurul strălucitor între un cadril, contradans și o plăcintă cu smântână .

Plăcinta cu smântână era adusă chiar de frumoasa Florica cu proporțiile știute ca pe Tatăl nostru: un kg de foi de plăcintă, atât de fine încât puteai vedea lumina soarelui prin ele, un kg de smântână groasă și îmbietoare, 8 ouă, 200 grame stafid
e, 200 grame de zahăr. Pe un talger dreptunghiular uns cu unt, ...........................................

Urmărește rețeta pe blogul Kerei Calița

Rețete de pe blogul Kerei Calița: Pogăcele cu jumări

Intr-un capat de primavara Dragomir, feciorul craiului din Calimani, a plecat spre salasuri, la tiitoarea oilor si un graure cu ciocul galben l-a oprit si i-a grait din zapada:

N-ai sa treci, fecior de crai

Prin trecatoare catre plai,

Pana ce soata n-o vei gasi

Cu mana dibace n-o vei struni.

Si-a pornit Dragomir, si-a colindat toate satele de la poalele Calimanilor si cum intalnea o fata de oier, o apuca strans de cozi si o saruta apasat cerand-o de nevasta numai daca stie sa faca pogacele cu jumari. Si-n anul acela a auzit vorbele despre cum se fac pogacele cu jumari .

Greutati : o jumatate kilogram faina, 2 galbenuse, 200 ml de smantana, un praf de sare, o lingura cu varf de zahar..................................

Urmărește rețeta pe blogul KERA CALIȚA

Mamaliga de Botiza

Maramuresul fara Valea Izei? Valea Izei fara Botiza? Botiza fara mamaliga de-i poarta numele? Dati-mi voie sa ma-ndoiesc ca se poate... Aici, mamaliga se fierbe in lapte, si nu in apa, se adauga o cana cu smantana, iar restul minunatiilor le descoperiti citind...
Turistul "clasic" va face odata si odata si calatoria initiatica prin Maramuresul istoric, calatorie si initiere pentru care trebuie lasate din timp o zi ori doua, ori trei, sa te poti bucura cum se cuvine de raiul Botizei si ospitalitatea botizenilor. Convinsi ca lumea e un spectacol magnific, unde lor li s-a oferit rolul cel mare, botizenii nu se sfiesc sa treaca "prin scena" cu gesturi ce insotesc obiceiuri ancestrale, migalind la covoare, reinventand lumile pe o coaja de ou ori mesterind lemnul, fara a te face totusi sa crezi ca te afli intr-un muzeu - viu, dar muzeu, totusi... Iar argumentul dintai ca Botiza e o lume vie si calda e acesta: cand, privind la moara de lemn pusa-n miscare de valtori, foamea iti da ghes (alergasesi toata ziua, ba la padure, sa-i vezi pe "butinari" taind lemnul, ba la Pietrele lui Danila, ba la Izvorul Slatinei, folosit de sateni la sararea slaninei), atunci esti bland chemat la masa, intr-o gospodarie temeinic organizata, ori mai bine la stana...  
Maria, ori Floarea lui Petreus, ori Vasalie pregateste bucatele respectand ritualuri de-o vechime cu locurile acestea blagoslovite. Dar dintre toate cate vei fi ospatat, cu siguranta iti vei aduce aminte de strasnica mamaliga - colese - de Botiza. Se poate sa nu-i stiu bine toate secretele - desi gazda imi spuse ca taina cea mare e sa faci totul cu dragoste - dar colesele Botizei cam asa sunt facute: malaiul se fierbe in lapte, nu-n apa; cu sare cata prinzi intre degetele dreptei. Se lasa pana incepe a bolborosi in ceaun, apoi, cu facaletul, se amesteca des, "in sensul acelor de ceasornic". Se adauga o cana de smantana. Pe masa, in castroane de lut, stau dinainte pregatite: branza faramata, slaninuta si carnatii afumati, taiati in felii subtiri, ciupercile calite in unt. O mana invarte usor facaletul, alta presara, rand pe rand, bunatatile din castroanele insirate pe masa. Hulpava, mamaliga le inghite pe rand, umflandu-se cand si cand si scotand cate un sunet ca un plescait de placere. Cand s-a invartosat numai cat trebuie, mamaliga aceasta cu minuni impanata se rastoarna dintr-o singura miscare pe un fund de lemn si i se pun alaturi alte bunatati, cate vrei: branza (cu sau fara smantana), slaninuta si carnati afumati, oua, ceapa si un pahar de horinca...  

Apel umanitar. Ajuta un copil cu autism sa zambeasca! Ajuta-l pe Mihnea!

Părinţii au aşteptat mulţi ani să le vină pe lume un fiu. Minunea s-a produs, în toamna anului 2010. L-au botezat Mihnea-Dan. La început, era un puşti precum ceilalţi, zâmbind prietenos, ca într-o reclamă de pampers. Liniştit. Poate mult prea liniştit. Văzându-l crescând alături de verişoara lui, doar cu trei luni mai mare, părinţii au putut observa primele semne ale unui autism sever. Pe măsură ce timpul trecea, lumea din jur îi devenea străina. Nu vorbea, nu socializa, se închidea în universul lui. Medicii au confirmat diagnosticul bolii când Mihnea a împlinit 2 ani şi 4 luni. Avea, deja, întârziere în vorbire, comunicare şi înţelegere. Autismul este o boală care are şanse de vindecare doar în 47% dintre cazuri, dar medicii i-au încurajat pe părinţi: în cazul lui, acţionând rapid, cu un tratament intensiv, sunt 90% şanse ca el să fie recuperat până la împlinirea vârstei şcolare. Citeste mai mult despre acest caz aici, aici si aici. ___________ Astazi este Ziua Internationala de Constientizare a Autismului! O donatie cat de mica pentru ajutorarea acestui copil poate fi semnul ca ai constientizat existenta acestei afectiuni care macina copilaria a 6 copii la fiecare 1000 de nou-veniti pe lume in mileniul III! Nu este o boala ereditara! Este o afectiune adusa de alimentatia gresita a parintilor, de mediul nociv in care traiesc, de stresul de fiecare zi. Parintii lui Mihnea sunt perfect sanatosi, cu o inteligenta peste medie. La fel sunt parintii multor copii autisti. Un copil la fiecare 166 de nou nascuti vine pe lume cu aceasta afectiune. Unii sunt depistati la timp, altii, din nefericire, nu... si pe masura ce vor creste se vor inchide in lumea lor. Trebuie sa facem brese in zidul care-i inconjoara si sa le trimitem dragostea noastra.

Ceaunele iernii de la Ceaunu' Crăpat

Sunt ierni cu zăpadă sau fără, ierni blânde, geroase, ierni lungi ori părelnice. Iarna asta nu e ca toate celelalte; e o iarnă... la ceaun! La un "ceaun crăpat" din care ies aromele mâncării binefăcute. Coborâţi în josul Străzii Franceze din Centrul Vechi şi, aproape de colţ, căutaţi ceaunele cu bucatele tradiţionale româneşti ale iernii. Sunt afară, le descoperiţi uşor, bolborosindu-şi iahnia de fasole, sarmalele cu afumătură, ciorba de burtă şi soteul de hribi. E prima iarnă dupa deschiderea noului restaurant "La Ceaunu' Crapat" când patronul Sorin Aldescu - de altfel, om al muntelui - scoate la stradă fierturile, ceafa cu cartofi prăjiţi, pastrama de berbecuţ şi de miel, împreună cu toate derivatele din carne de porc din gospodăriile ţărăneşti - jumări de casă, slănină, şorici, drob şi misterioşii cârnaţi Q7... Aruncaţi, mai întâi, o privire în ceaune (nu sunt crăpate!), alegeţi-vă meniul şi pătrundeţi, încet, în intimitatea călduroasă a restaurantului, lăsându-vă pradă tuturor simţurilor. Masa dumneavoastră ar trebui să înceapă o-bli-ga-to-riu cu un platou cu zacuscă, pastramă, drob de ciuperci şi urdă de burduf udate cu o glajă de tărie de afine sau cu un păhărel de vin de-al casei. Iar ca să vă săturaţi, trebuie încercată specialitatea casei - carne la garniţă şi miel în unt de oaie cu usturoi sălbatic. Veţi descoperi, într-un sfârşit, că în ceaunele iernii de la "Ceaunu' Crăpat" încap, de fapt, marile valori ale bucătăriei româneşti. Citeste mai mult pe www.albumliterargastronomic.blogspot.com