O carte despre identitatea gastronomică a României interbelice

Dictatura gastronomică. 1501 feluri de mâncare, de Constantin Bacalbaşa
Dacă plecaţi în căutarea unor elemente de identitate biografică a Bucureştiului interbelic, cel mai savuros dintre ghidurile de iniţiere culinară este Dictatura gastronomică, instaurată de memorialistul şi gazetarul Constantin Bacalbaşa (1856-1935).
Vă invităm să reînviem un oraş gastronomic „pe cale de dispariţie". Avem şansa să redescoperim împreună uzanţele, relaţiile din lăuntrul familiei regale, din lumea aristocraţiei româneşti, dar şi viaţa aventuroasă a saloanelor Bucureştiului monden.
Vor fi alături de noi: Simona Lazăr (jurnalistul şi gastronomul care a îngrijit, prefaţat şi îmbogăţit cu sute de note şi anecdote Dictatura gastronomică. 1501 feluri de mâncare), Ştefania Ciubotaru (doctor în ştiinţe istorice, autor al unui studiu amplu cu privire la viaţa cotidiană a Casei Regale) şi scriitorul Stelian Tănase (creatorul Bucureştiului „strict secret").
Întâlnirea va avea loc joi, 10 decembrie 2009, la ora 18.00, în cadrul Librăriei Cărtureşti din incinta Muzeului Ţăranului Român, şoseaua Kiseleff, nr. 3, Sector 1, Bucureşti.
Editura Cartex a intrat pe piaţa de carte în anul 2000, într-un spaţiu editorial foarte dens. A început prin a edita literatură română canonică, dar foarte curând interesul publicului a determinat extinderea spre zona traducerilor. Astăzi, cititorii se pot întâlni cu o serie de autori fundamentali şi cu cărţi esenţiale din spaţiul beletristicii româneşti şi universale apărute în Editura Cartex.
Titlurile Editurii Cartex sunt organizate în câteva serii de autor (Mircea Eliade, Marin Preda, Liviu Rebreanu, Panait Istrati etc.), subsumate unei colecţii de literatură română clasică şi contemporană, o colecţie de literatură universală, cărţi pentru copii, dicţionare de limbi străine şi o foarte de succes colecţie de cărţi practice.

Pauză de cafea

Pentru mine, la mijlocul lui februarie, Prejmerul miroase a clătite. Din acelea coapte pe plita încinsă, uşor rumenite, unse cu dulceaţă de zmeură făcută în casă şi păstrată în borcane pitite prin cămări.
Două zile, cât a durat Carnavalul - Fasching, cum îi spun saşii -, am gustat fel de fel de preparate, de la clătite şi grappen (gogoşi rumenite în ulei) până la mâncăruri tradiţionale săseşti. Ghid mi-au fost Maria Comănelea şi al ei caiet de reţete strânse de prin sat, de la unul, de la altul. Una dintre ele este mai greu de găsit în bucătăriile de acum: ciorba cu... ouă prăjite. "În oala în care clocotea apa se fierbea doar nişte ceapă, tăiată mărunt, mărunt. Se făceau ouăle prăjite (de fapt o omletă cu multă slănină, chiar şi râncedă, fiecare ce avea), se tăiau apoi bucăţi. Se puneau în apa aceea cu ceapă, se dregea cu smântână şi cu un pic de făină şi se acrea cu oţet, cu mare grijă. Ca să se dreagă se pune şi nişte smântână, întotdeauna după ce se stinge focul. Altfel, oul cu care se freacă smântâna pentru dres ciorba se taie. Ciorba asta acră este bună de mori, după câte o băută. Cine voia, putea să-i mai pună usturoi pisat sau ras".

Articol de Simona Chiriac

In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 25 februarie 2009

Bucate româneşti şi săseşti

La Prejmer încă se mai păstrează reţetele de odinioară. Mâncăruri pe plită, din ingrediente aflate la îndemână în grădina din spatele casei, din care se înfruptă toţi cei care trec pragul caselor prejmărene. Maria Comănelea, gospodină căreia i s-a dus vestea în tot satul, ştie a pregăti reţete meşteşugite, delicioase şi mereu surprinzătoare.
De asemenea, a participat la toate ediţiile concursului gastronomic "Clătita cu surprize", inventând mereu reţete interesante. Spre exemplu, clătite cu... sarmale sau clătite cu şuncă şi caşcaval (asemănătoare foarte mult cu un Cordon Bleu) sau fructe prăjite în aluat de clătite. V-aţi fi gândit la asta?
"Dacă sunt oaspeţi în pensiune eu îi întreb dacă nu ştiu cumva o reţetă care s-ar putea să mă intereseze. Aşa am aflat de la o doamnă reţeta de clătite cu sarmale. Se face o compoziţie de sarmale, dar să fie bine fiartă, se amestecă bine cu ouă, se condimentează cu tot ce trebuie. Se fac apoi clătite mai mici ca dimensiune, se înfăşoară şi se pregăteşte un sos de tip ketchup (pe care eu îl fac în casă de cu toamna). Mai prăjesc şi nişte costiţă, acolo, şi le aşez într-un vas de Jena, peste care pun sosul cu costiţă prăjită. Bag vasul la cuptor vreo 10 minute. Deasupra se toarnă smântână şi se aranjează frumos şi cu ceva pătrunjel verde, ca să arate mai vesel. Sunt «super bune»!"
În zilele când se strânge toată familia la masă, Maria Comănelea pregăteşte un meniu pe cinste. O supă sănătoasă de vită, la care are grijă să pună "perniţe", aşa cum făceau şi saşii, nu cu multă vreme în urmă. Din rasolul de vită (folosit la prepararea supei) se face felul doi, o friptură servită alături de o garnitură din paste făinoase şi sos dulce de vişine, mere sau agrişe, în adevărata tradiţie săsească.

Taci şi înghite
"Mie îmi place să le dau oamenilor care vin în pensiune «Taci şi înghite»", ne spune Maria Comănelea. Mămăliga trebuie fiartă în lapte, nu în apă. După ce este gata, se ia un vas care se unge cu ulei. Se pune în acest vas un rând de mămăligă fiartă în lapte, un rând de brânză, altul de mămăligă. Deasupra trebuie să fie un strat de mămăligă. Se fac cuiburi cu lingura (cu dosul ei), în care se sparge câte un ou. "Se bagă la cuptor, iar când ouăle sunt aproape gata se rade nişte caşcaval deasupra. Este o nebunie. Cine are ficat bun, mai pune şi nişte smântână."

Garnitură pentru rasol
Se asemănă foarte mult cu o foaie de budincă. 500 g tăiţei mai laţi (nu fini, mai bine zis fidea) se fierb în apă, după ce sunt moi se scurg bine. Separat, într-un vas, se pregătesc caşcaval ras (300 g), brânză de burduf (300 g), 3-4 ouă - depinde cât de mari sunt ouăle -, cu un pic de sare. Tava se unge cu unt şi se pune pe fundul ei un strat de pesmet, ca să nu se prindă. Se aşază fideaua fiartă într-o tavă, peste ea se toarnă compoziţia cu ou, caşcaval, brânză. Se dă la cuptor. Fiind destul de subţire curge şi prin fideaua aceea şi rămâne şi deasupra din compoziţia respectivă. Se formează deasupra o crustă foarte frumoasă.

Supă de tăiţei cu perniţe
În mod normal, tăiţeii se fac în casă, iar cu cât este foaia mai subţire se pun în două (jumătate) şi se taie cu o ruletă specială cu zimţişori. Se fac aşa nişte perniţe care se prăjesc în ulei sau unt încins. Sunt foarte faine şi foarte bune. Acestea se pun în supa de carne.
Fie se pun într-un bol separat, fie în momentul în care se aduce castronul cu supă se aşază deasupra. Acestea dau un gust deosebit supei. Supa se face din carne de vită, care se scoate apoi şi se face rasol.

Sos de vişine
Dacă sunt vişine proaspete, se fierb într-un compot, dar să nu fie foarte dulce. Separat, o lingură-două de făină, depinde de fiecare cât sos vrea să facă. În ulei sau unt încins se rumeneşte făina, dar să nu se ardă, peste care se toarnă acest compot cu tot cu fructe şi se lasă să fiarbă ca să se lege un pic. La fel se poate face din mere, agrişe. Sosul trebuie să fie un pic consistent, să nu curgă ca un compot, să fie acrişor, nu foarte dulce. Nu se mai pun alte condimente ca să se simtă aroma de la vişină sau de la măr. La fel se fac toate sosurile dulci. Tehnica e la fel, diferă fructul.

Articol semnat de Simona Chiriac

In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 25 februarie 2009

Prejmer – satul cu aromă de clătite

Chiar înainte de intrarea în Postul Paştelui (conform calendarului Bisericii Evanghelice), localitatea Prejmer din judeţul Braşov devine destinaţia "de inimă" a celor care vor să se bucure de tradiţiile şi de bucatele autentic săseşti.
Timp de două zile, în perioada 14-15 februarie, Carnavalul-Fasching a încântat prin dansuri tradiţionale, costume, care alegorice, muzică şi, nu în ultimul rând, multe clătite... Având printre organizatori Consiliul Judeţean Braşov, Primăria comunei Prejmer şi ANTREC România (preşedinte de onoare dr Maria Stoian), festivalul a fost, de fapt, o mare petrecere, la care au participat deopotrivă copii, tineri şi adulţi, unii dintre ei sosiţi din judeţele învecinate sau chiar de mai departe.
TRADIŢIILE LOCULUI
Prejmerul readuce la lumină, an de an, o veche tradiţie a locului. În ultima zi de desfătare culinară, înainte de intrarea într-o perioadă plină de restricţii, tinerii, costumaţi în fel şi chip, chiuind din toţi rărunchii, porneau în Caravana Clătitelor. Personajele principale erau cele două bucătărese (neapărat una grasă şi alta slabă), care pregăteau în căruţă, pe o plită, o sumedenie de clătite. Străbătând satul în lung şi în lat, flăcăii împărţeau clătite pofticioşilor, primind în schimb făină, zahăr sau ouă. Darurile erau folosite apoi pentru a pregăti gogoşi (grappen), unul dintre preparatele ce nu are cum să lipsească de la o petrecere săsească. Tradiţia mai spune că de multe ori se întâmpla să mai fie furată şi câte o fată, pentru care părinţii erau nevoiţi să plătească mai mult sau mai puţin, după cât de abil au negociat. Aceasta era tradiţia...
Ca în fiecare an, şi cea de a cincea ediţie a sărbătorii (reînnoite) a reuşit să strângă laolaltă tot satul, în faţa Cetăţii Prejmerului adunându-se zeci de tineri costumaţi, cai, toboşari şi fanfare, dar şi patru care alegorice. În ciuda frigului şi a ninsorii, în căruţă se perpeleau... clătitele. Sobe încinse, oale bolborosind, tigăi amarnic trudite, cutii mari cu gem, un munte de clătite şi foarte, foarte mulţi ochi care le priveau cum se rumeneau. Bunătăţi au fost pentru toţi...
CONCURS GASTRONOMIC
Clătitele servite cu gem făcut în casă sau cu brânză şi stafide au fost preparate şi de bucătarii amatori aflaţi în faţa Cetăţii. Unele dintre ele au trebuit mai întâi admirate, fotografiate, premiate şi abia la sfârşit gustate. "Vedetele" concursului gastronomic "Clătita surpriză" au atras un număr mare de spectatori. Zece echipe, unele dintre ele reprezentând pensiuni din judeţul Braşov sau Covasna, s-au întrecut în pregătirea celor mai delicioase, aromate, aspectuoase şi originale preparate de acest soi.
REŢETE DELICIOASE
Aurelia Ciobanu a gătit clătite cu ciuperci, şuncă şi caşcaval. "Le-am făcut cu ouă de casă, bineînţeles, am făcut o cocă şi se împăturesc. Am pus lapte de vacă, din ăl mai bun...", Lenuţa Luncan, pentru prima dată participantă la concurs, a impresionat prin aspectul deosebit al preparatelor. Două torturi din clătite (unul cu mere şi scorţişoară şi altul cu cremă Tiramisu), săculeţi cu fructe exotice, clătite cu cremă de banane sau cu fulgi de ciocolată. Mariana din Teliu a pregătit clătite umplute cu cârnăciori, porumb, ardei gras şi roşii, dar şi un tort delicios cu pastă de ficat, ardei gras, măsline, caşcaval şi şuncă. Maria Bîgiu a avut dintre cele mai diverse preparate. "Clătite cu ciuperci, bune şi dimineaţa, şi seara. Pentru clătitele cu spanac am călit un pic de ceapă, usturoi şi le-am fiert în lapte. După gust, sare şi piper. Tort cu brânză dulce de vaci, care se face foarte uşor. Mere şi pere de tip «trandafir». Perele le scobim şi punem şi nişte dulceaţă de fructe de pădure, afine. Facem clătitele, şi în ele împachetăm fructele. Le mai băgăm un pic la cuptor să se rumenească şi... gata!"
Juriul, format din profesionişti şi iubitori ai bucătăriei tradiţionale româneşti, a gustat pe îndelete fiecare sortiment de clătite. La proba de măiestrie a bucătarului, importante au fost tehnica precisă şi rapiditatea. În numai cinci minute, fiecare a trebuit să pregătească un număr cât mai mare de clătite. Recordul acestei ediţii? Şapte clătite mari, pufoase, bine coapte.
Premianţi
Marele premiu a fost câştigat de Colegiul "Ţara Bârsei" din Prejmer, elevii impresionând prin reţete tradiţionale săseşti, costume şi entuziasm. "Am mers şi am întrebat bătrânii din sat şi ei ne-au dat reţetele. Am pregătit clătite cu mere glasate, tort de clătite cu brânză de vaci, tort de clătite cu nuci şi frişcă, clătite cu legume şi clătite cu mere în aluat. Reţetele le-am făcut la cantina şcolii", a povestit Denisa Brendea. Conform probelor de concurs, câştigătorilor li s-au oferit premii constând în aparatură electrocasnică. Iată laureaţii: cele mai diversificate preparate - Maria Bîgiu (Prejmer), cele mai gustoase clătite cu umplutură de dulceaţă - Pensiunea Oficial (Prejmer), cu umplutură de brânză - Pensiunea Diana (Prejmer), cu umplutură de carne - Pensiunea Ciobanu (Vama Buzăului), cu alte umpluturi - Pensiunea Mariana (Teliu), alte preparate pe bază de clătite - Complex Cetate (Balvanyos), cea mai reuşită prezentare a produselor - Pensiunea Magnolia (Prejmer), cea mai originală costumaţie - Pensiunea Beatrice (Brădet), proba de măiestrie a bucătarului - Pensiunea Silvia (Prejmer).

Tort de clătite cu brânză de vaci
Ingrediente pentru aluat: o ceaşcă făină, două ouă, un pahar de lapte, un praf de sare, două linguriţe de zahăr, două linguriţe de unt sau ulei şi o lingură de unt topit pentru uns tava; pentru umplutură: 200 g brânză de vaci, clătite, două ouă, două linguri de smântână, două linguri de zahăr, o linguriţă de făină, 100 g stafide, 2-3 linguri de rom, vanilie, un praf de sare.
Preparare: Se trece brânza de vaci prin sită, se freacă împreună cu ouăle, smântâna, făina, zahărul şi vanilia. Stafidele se înmoaie în rom, apoi se pun şi ele peste compoziţia de brânză împreună cu sarea. Un vas de jena rotund se unge cu ulei şi se pudrează cu pesmet, se pune pe fundul vasului o clătită şi se îmbracă marginile vasului cu alte două-trei clătite. Prima clătită se unge cu umplutură şi se acoperă cu alta. Se alternează straturi de clătite şi umplutură. Ultimul strat este o clătită neunsă. Se înveleşte totul cu clătitele de pe margini, se stropeşte cu unt şi se bagă la cuptor, la foc potrivit, timp de 45 de minute.

Clătite cu mere în aluat
Ingrediente: 220 g făină, 350 ml lapte, două ouă, 50 g zahăr, o esenţă de vanilie, un vârf de linguriţă de praf de copt, două mere mari, un sfert de pachet de unt pentru prăjit, zahăr pudră şi puţină scorţişoară pentru pudrat.
Preparare: Se bat bine ouăle cu telul. Se adaugă încet laptele peste ele bătând în continuare. Se pun zahărul, praful de copt şi esenţa de vanilie. Se adaugă făina treptat până se obţine un aluat moale, pufos. Se dau merele pe răzătoarea mare şi apoi se încorporează în aluat. Într-o tigaie teflonată se încinge o linguriţă de unt. Se pune o lingură de aluat şi apoi se prăjesc clătitele pe fiecare parte. Tot cu mere pot fi pregătiţi şi săculeţi din aluat de clătite, ce se pot servi cu dulceaţă şi felii de fructe.

Articol semnat de Simona Chiriac

In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 25 februarie 2009

Mierea, un aliment cu efecte miraculoase

Zeci de mânuţe întinse în aşteptarea dulcelui cadou. Zâmbete largi şi ochi strălucitori. Albinuţa Nina, strânsă bine în braţe de copiii mai mici sau mai mari, împărţea tuturor cutiuţe de 150 g de miere. Iniţiativa Asociaţiei Apicole Valea Prahovei de "a-i îndulci" pe copiii din Câmpina şi împrejurimi a stârnit entuziasm. Faţă de anul trecut, când mierea era pentru câţiva dintre prichindei o noutate absolută, de această dată Albinuţa Nina a întâlnit vechi prieteni. Această campanie în şcoli şi grădiniţe a prefaţat un eveniment devenit deja tradiţie: Târgul Mierii.
Mierea este sănătate
Desfăşurat în perioada 21-22 februarie, evenimentul a atras la Câmpina apicultori de prin mai toate regiunile ţării, aceştia dorind să promoveze mierea ca aliment, nu numai ca medicament. Trebuie ştiut că mierea este deosebit de valoroasă, aceasta având efecte revigorante, energizante şi regeneratoare. În acelaşi timp, nu se alterează, putând fi păstrată în încăperi uscate timp de mai mulţi ani, deşi apicultorii obişnuiesc să înscrie pe eticheta borcanului un termen de garanţie de un an de la data recoltării. În general, mierea moşteneşte toate caracteristicile plantei din care se obţine, transformându-se cel mai rapid în energie. Sute de borcane cu miere de diferite culori şi texturi, faguri de miere, propolis, polen, produse cosmetice pe bază de miere, echipamente pentru apicultori… Toate au fost expuse la Târgul Mierii, cei prezenţi având şansa de a gusta sortimente de miere mai rare, cum ar fi cea de brusture, de valeriană, de flori de baltă, de coriandru sau o creaţie recentă a apicultorilor: faguri de miere crescuţi în borcan...
Ca şi la ediţia precedentă, organizatorii au pregătit numeroase concursuri. Unul dintre ele – "Albinel şi Albinuţa" – i-a implicat pe elevii de la şcolile din Câmpina, aceştia răspunzând la o serie de întrebări despre apicultură. Evenimentul s-a încheiat cu un simpozion – "Criză în apicultură?", la care au participat profesionişti din domeniu.

Din flori de baltă
La concursul "Cel mai bun degustător de miere" s-au înscris oficialităţi, dar şi ziarişti. Ei au trebuit să recunoască 10 sortimente de miere, antrenându-şi astfel toate simţurile. Cea mai bună miere expusă la târg a fost declarată, de juriul de specialişti, cea de mentă şi flori de baltă. Cel care a reuşit să obţină acest sortiment de miere, deosebit de atrăgător, a fost Mihail Apostolescu, preşedintele Asociaţiei Apicultorilor din Valea Prahovei. "Este o miere de toamnă, recoltată prin septembrie, undeva la 70 kilometri de Tulcea. Se diferenţiază de celelalte soiuri, având un gust puţin acru şi un uşor miros de baltă. Are însă o mare fineţe, o simţi în cerul gurii...".

Prăjitură cu miere
Ingrediente: 350 g făină, 65 g unt, trei ouă, 100 ml miere, două pliculeţe zahăr vanilinat, o lingură de cafea granulată, o lămâie, un vârf de linguriţă de sare, o linguriţă de scorţişoară, 750 ml lapte dulce, un pachet cremă de vanilie din comerţ, zahăr pudră.
Preparare: Într-un bol se pun mierea, ouăle, zahărul vanilinat, scorţişoara şi sarea. Se adaugă untul topit, sucul şi coaja rasă de la o jumătate de lămâie. Se mixează, se toarnă peste făină şi se amestecă cu un tel. Se pune într-o tavă unsă cu unt şi presărată cu făină, se coace la foc potrivit, se răceşte, se taie în trei foi şi se unge fiecare cu o cremă din lapte, crema de vanilie, coaja şi sucul de lămâie şi cafeaua instant.

Luna curăţeniei… în stup
În ianuarie sau februarie, când începe să se înmoaie frigul, albinele fac primul zbor de curăţire. Stupul fiind un mediu aseptic, albinele elimină în exterior toate reziduurile, pregătind în acelaşi timp matca pentru depunerea ouălor. Prima miere va fi făcută din flori de alun şi de corn, apoi după cum vrea apicultorul, stupii fiind mutaţi dintr-un loc în altul. După doi ani de secetă, ce-şi doresc apicultorii? Să fie iarna iarnă şi vara vară. După cum o spun chiar ei, o iarnă bogată în zăpadă este urmată întotdeauna de un an bun pentru miere. Din păcate, cei din urmă au fost mai chinuiţi.

Articol semnat de Simona Chiriac
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 4 martie 2009

Pomana porcului sau când aromele "stau la clacă"

La Balvanyos, taman la sfârşit de februarie, pe un ger de crăpau pietrele, începuseră a bolborosi ceaunele şi a sfârâi tigăile. În jurul focurilor se strânseseră deja gospodarii care ştiau "a meşteri carnea de porc".
Festivalul internaţional de Pomana Porcului era în plină desfăşurare. Venite din mai toate colţurile ţării, şi chiar mai de departe, din Croaţia, Ungaria, Slovacia, cele 17 echipe au demonstrat tot ce ştiu despre tranşarea porcului şi pregătirea specialităţilor culinare tradiţionale. Cea de-a patra ediţie a Festivalului, organizat între 20 şi 22 februarie de ANTREC Covasna, Primăria Comunei Turia şi Consiliul Judeţean Covasna, s-a bucurat şi de această dată de un mare succes, judecând după numărul mare de curioşi care au ţinut morţiş să guste din bucatele etalate la fiecare stand în parte.
Evenimentul a fost deschis de parada costumelor populare, echipele încercând astfel să-şi pună mai mult în evidenţă specificul. Au urmat alegerea porcilor (fiecare echipă a trebuit să ghicească greutatea câte unui porc de mărimi generoase - aproximativ 120 kg - pe care să-l sacrifice), tranşarea lor şi apoi pregătirea preparatelor, între care obligatoriu cârnaţii. În scurt timp, pe mese s-au înşirat tobe, caltaboşi, şunculiţe, slăninuţe, jamboane, jumări, costiţe, cotlete, lebăr, sarmale, răcituri, toate pregătite cu rapiditate chiar în faţa celor prezenţi la Balvanyos. Dar nu numai atât. Pâine de casă, mămăliguţă rumenă şi aburindă, gogoşi, ceapă spartă cu pumnul ca să meargă bine cu şunculiţa, ţuică cu multe mărgeluţe, semn de tărie.
CEI MAI BUNI DINTRE CEI BUNI
Deşi în jurul meselor se aflau sute de persoane nerăbdătoare să se dea startul marii petreceri, membrii juriului - conduşi de Dumitru Burtea, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Bucătarilor şi Cofetarilor din Turism - au avut primii parte de ineditele experienţe gustative. S-a degustat fiecare preparat în parte, s-au pus întrebări şi, evident, s-a notat fiecare echipă după măiestria de care a dat dovadă. La categoria "Preparate Gustoase", cel mai mult au impresionat ANTREC Neamţ şi ANTREC Buzău, pentru ca la categoria "Preparate Tradiţionale" în frunte să fie ANTREC Vrancea, urmată de ANTREC Braşov şi echipele din Bran şi Moeciu. Cea mai reuşită prezentare a fost cea a echipei care a reprezentat ANTREC Covasna, poarta sculpată din lemn, împodobită cu cetini de brad atrăgând şi de această dată toate privirile. După premierea câştigătorilor, toţi cei care au îndurat fără crâcnire atât gerul usturător, cât şi valurile de arome cotropitoate, au fost invitaţi la ce altceva decât la pomana porcului!

Poftiţi la masă!
Echipele au dat dovadă de multă ingeniozitate atunci când şi-au etalat produsele. Şi-au îmbiat oaspeţii cu tărie (cum ar fi ţuica "mortală" de Chiojdu sau cea cu schinduf, aşa cum se face prin părţile Ceahlăului), covrigi de Buzău cărora li s-a dus vestea, murături din acelea acre despre care se spune că fac minuni după câte o petrecere... Festivalul a fost o adevărată petrecere câmpenească, la care mâncarea, băutura şi buna dispoziţie au fost la ele acasă.

Articol semnat de Simona Chiriac
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 11 martie 2009

Mamuca Maria, binele si raul

In sat, la Manastirea Humorului, Dumnezeu iti da cu doua maini ceea ce ti-a luat cu o mana. Asa depune marturie Maria Buburuzan, cea de-o seama cu veacul.
Soseaua rataceste printre obcinile Bucovinei. Din loc in loc, intre paduri si fanete, vezi palcuri de case si turle de biserici, semn ca aici oamenii au vesnicit prin credinta. La Manastirea Humorului, e zi de sarbatoare. Batranii stau la sfat sau au grija nepotilor. Generatiile se sprijina unele pe altele… De la ei, oricine are lucruri fo-lositoare de deprins. Intre varstnici, "mamuca" Maria Buburuzan e cea mai ""invechita"" in ani si in intelepciune. Nu mai e mult si va numara suta. La 7 martie a implinit 99 de ani.
COPILA. "Da-i in boale de ani! Doar eu de cand m-am nascut ii mult! Era altfel, era imparat pe-aici! Mi-e si urat a zice cati ani am, ca se gandesc oamenii: «Oare cum de-o trait femeia ceea atat?». Daca o dat Dumnezeu, or fost. S-apoi tot Cel de Sus stie cati or fi sa mai duc."
Mamuca Maria nu tine socoteala anilor. Doar ii "cantareste", care au fost mai grei, care mai usori. "Cand eram micuta era viata mai usoara. Si anii mai usori, ca erau mai putintei. Dar dupa aceea a venit razboiul - eram in clasa a doua - si au stricat tot rusii, ca au stat patru ani." Apoi, lumea a revenit la ale ei. "Era branza, era lapte si unt. Si smantana. Si barabule, de faceam tocin si-l mancam langa friptura. Mamaliga o fierbeam in unt cu o tara de lapte. Asa am trait. Aveam paraul aproape, luam ceaunul cu balmos si mergeam la parau si o bucatica o mancam noi si o bucatica o tapam la peste. Zacea mama noastra: «D-apoi eu am facut pentru voi, dar n-am facut pentru peste!». «Mama, sa vezi cat de fain mananca!»."
De 99 de ani, mamuca Maria n-a purtat "haine nemtesti". Isi leapada flaneaua si ramane cu ia alba, inflorita discret pe la cusaturi. "De mica am purtat catrincioara si camesa, si bondita, si ochinci. Erau tare usor de incaltat si mergeai usurel, te duceai cum e vantul... Dupa ce m-am maritat n-am mai purtat ochinci..."
NEVASTA. Asa incepem sa vorbim despre "al batran". Era om cu stare - chiabur, cum i-au zis comunistii. Si-o avut de patimit pentru bruma lui de avere, ca nu l-au iertat cand au venit in fruntea tarii. "Veneau unii sara si zaceau: «Az-noapte va ridica, va duce la inghetare.» Apoi, cand stiai asta, dumneata puteai dormi? Or fost barbati de i-or dus si n-au mai venit. Si femeile le luau si le duceau cine stie unde sa munceasca la camp, si ramaneau copiii acasa, de-i luau altii sa-i creasca. Dar nu vreau sa-mi aduc aminte de-atunci!".
Mai bine vorbeste despre "puterile" sotului. De felul lui, fusese fierar, dar satul il stia mai ales pentru ca putea sa vindece. "Veneau la el cu manuri rupte, cu chicioare rupte. Eu nu stiu cum le simtea el. Le lua mana si-o tipaia (pipaia - n.r.) frumusel, zicea ca da oasele la loc, pe urma le lega c-un bandaj, punea niste scandurele si le lega strans. Si zacea: «Sa stai douazeci de zile, si dupa douazeci de zile sa vii la mine iara.» Si cand venea, era omul drept, nu-l durea nimica." Buburuzan, barbatu-su, mai avea o putere: scotea dintii si maselele cu mana de nu simteai nici o durere. "Ma tineam cu mana de falca si zaceam: «Valeu! Valeu!», iar el zacea: «Sa vad unde te doare, nu-ti fac nica!», si pana sa-nteleg, il si scotea."
Se vede ca "puterile" astea ale lui i-au folosit, ca a trait si el 90 de ani, pana s-o dus de pe lume. Numai de-un lucru nu si-a putut vindeca nevasta: de neputinta de a avea copii. Dar intr-un fel, a gasit leacul si la asta. "Cu sotul meu am avut doi copii, dar nu erau ai mei, i-am capatat. I-o facut mosul pe unde-o apucat si-apoi, daca erau in ograda, i-am crescut, ca mi-o fost mila sa vad ca-s necajiti. Cand Dumnezeu iti ia c-o mana, iti da cu doua. Nu mi-o dat mie copii, dar mi i-o pus in prag. Si nu-mi pare rau, ca au fost baieti buni, si-acuma, cand mosul nu-i, de la ei, de la nepoti si de la stranepoti am bucurii".
BUNICA. Aurica, nora unuia dintre feciori, isi cauta de lucru prin camaruta. "De la mamuca am invatat multe, ca e gospodina si stie sa le faca pe toate", ne spune in vreme ce pune un lemn in soba. "Cand esti batran, vreai cald. Nu mai sufar decat cand se stinge focul. Cand esti tanar, nu-ti trebuie caldura, o ai in sange" - mai zice batrana, privind prin cercurile plitei zvacnetul rosu al flacarilor. "Ce-i important in viata? Omul sa fie sanatos. Sa nu beie rachiu, sa nu manance mult, sa mearga inainte si sa fie cuminte si bun. In viata nu m-am suparat nici de prea-rau, nu m-am bucurat nici de prea-bine. Cand am auzat ca-i bine, ma gandeam: «Intai sa vad eu bine acela». Cand auzeam ca-i rau, imi ziceam: «Oare cum o fi si raul?». Eu zic ca, pana nu vezi, sa nu crezi nici ca-i bine, nici ca-i rau. Si-apoi, e ca-n viata..."

Manastirea Humorului, in patrimoniul UNESCO
Biserica Manastirii Humorului a fost zidita in 1530 de marele logofat Toader Buioaga si sotia lui, Anastasia. Cronologic, este prima din sirul bisericilor cu pictura exterioara, fresca fiind realizata de Toma Zugravul in 1535. Nu departe, se afla ruinele unei manastiri mai vechi, construita la 1415, dar si turnul ridicat de Vasile Lupu in secolul al XVII-lea.

In Jurnalul National din 22 iulie 2006